АВТОРЕФЕРАТ ДИССЕРТАЦИИ по праву и юриспруденции на тему «Юридическая индивидуализация наказания»
UNIVERSITATEA LIBERA INTERNATIONALA ^^OIN MOLDOVA
* ^ ^ v Cu titlu de manuscris
1 C.Z.U.
CONSTANTIN DIACONU
INDIVIDUA LIZ AREA JUDICIARA A PEDEPSELOR
Specialitatea: 12.00.08 - Drept penaljp lIuU.oQc£Î С. drept penitenciar
AUTOREFERAT al tezei de doctor în drept
CHIÇINAU - 2000
Teza a fost realizatá la catedra de Discipline Statale a Departamentalui de Drept al Universität« Libere Internationale din Moldova.
Coordonator §tiintific: Yasile Dobrinoiu, doctor in drept, profesor universitär
Referenfi ofíciali: 1. Gheorghe Botea - profesor doctor
2. Xenofont Ulianovschi - doctor in drept
Instituya de profil:
Susfinerea va avea loe la 2^august 2000, la ora in sedinta Consiliului Stiinfific Specializat DH 12.97.57 pentru conferirea titlului stiintific de doctor in drept de pe längä Universitatea Libera International din Moldova, cu sediul in municipiul Chi^ináu, str. Vlaicu Pírcálab nr. 52.
Teza de doctorat poate fi consultata la biblioteca Universitátii Libere Internationale din Moldova.
Autoreferatul a fost expediat la \ uXx^-^2000.
Secretar §tiintifíc al consiliului specializat, doctor in drept, conferenciar universitär,
c
^^ COJOCARI EUGENIA.
Actualitatea tcmei. Abordarea problematicii unei inslitutii de drept penal cum este "Individualizarea judiciarä a pedepselor", adicä individualizarea fäcutä de instanta de judecatä, oferä autorului posibilitatea prezentärii acestei tenie in baza criteriilor generale de individualizare judiciarä preväzutä de codul penal dar a practicii de aproximativ 10 ani ca magistrat judeeätor in materie pénala. Actualitatea temei cercetatä este determínate in primul ránd de impórtenla acestei institufii in teoría §i practica dreptului penal. Pedeapsa i$i poate indeplini rostul ei fircsc numai in mäsura in care ea este potrivitä <ji adóptate ílecárui infractor. Prima calitate care se cere de la o pedeapsa este ca ea sä fíe ratónala, adicä proporcionáis ci gravitatea infrac^äunii. Pedepsele nu trebuie sä fíe nici prea aspre nici prea blande, ci sä oglindeascä gradul räspunderii penale pentru infractiunea sävär^itä. Pedeapsa fiind proportionalä cu infraefiunea, ea devine dreaptä. Vorbind despre pedeapsa inchisorii, sublimem impórtenla dreptului la libertote implicit actualitatea temei cercetate.
Scopul sarcinile Iucrärii. in lucrarea de fa(ä, ne-am propus sä prezentäm numai problemele cele mai importante puse de individualizarea judiciarä a räspunderii penale si anume:
a) criteriile de individualizare a räspunderii penale a aplicärii pedepselor;
b) individualizaba pedepselor - principiu Fundamental al dreptului penal;
c) concepfii juridice penale asupra individualizärii sancfiunilor de drept penal;
d) individualizarea judiciara a pedepsei;
e) individualizarea judiciará a pedepselor ín únele cazuri speciale (participate, concursul de infract uni, recidiva, individualizarea post judicium çi pluralitatea intermediará)
Am urmärit atingerea unor obiective legate ín special de ínfelegerea sub tóate valenfele a acestei instituai deosebit de importante pentru orice tip de societate.
Pentru realizarea obiectivelor principale, am avut în vedere practica judiciará româneasca dar çi europeaná în domeniu.
De asemenea, ne-am propus sä realizäm un studiu complex asupra individualizärii judiciare a pedepselor într-o perioada când çtiinfa dreptului penal studiazä solufii mai eficiente çi mai echitabile în domeniul individualizärii judiciare çi administrative a pedepselor pentru realizarea scopului pedepsei închisorii: prevenirea savârçirii de noi infracfiuni çi reeducarea condamnatului.
în acest context, sarcinile lucrärii au fost: definirea instituai individualizärii judiciare a pedepselor;
prezentarea principalelor componente ale sistemului legislativ privind realizarea individualizan! räspunderii penale;
evidenfierea rolului ins(an(eIor judecatore§ti in aplicarea institufiei dc drept analízate;
evidenfierea importanfei acestei institiijrii pentru persoana infractorului pentru societate;
reliefarea modului §i formelor in care se pot aplica criteriile de individualizare cu trimitere la spete concrete; prezentarea individualizärii judiciare in cazuri speciale.
Suportul metodologic teoretico-ijtiinjific. In
investigajiile noastre despre premisele legislative ale aplicarii institufiei individualizärii judiciare a pedepselor, am considerat ca punct de plecare ca bazä de referintä principiile si prevederile cuprinse in Constituya Romäniei intrata in vigoare in decembrie 1991; a Codului penal precum §i a legislatiei adóptate in domeniu.
In principal, am avut in vedere cä la stabilirea aplicarea pedepselor se (ine seama de dispozitiile parfii generale ale Codului penal, dc limítele de pedeapsä fixate in partea specialä, de gradul de pericol social al faptei sävär^ite, de persoana infractorului de imprejurärile care atenueazä sau agraveazä räspunderea pénala. In acela§i timp, am avut in vedere prevederile Convenfiei pentru apärarea drepturilor
omului §i a libertador guvernamentalc §i a protocoalelor adiciónale la aceastá convence.
In studierea materialului Icgislativ existent in domeniu am folosit urmatoarele metode: tratarea in plan istorico-juridic, metoda lógica, metoda jurídica comparativa, prin care am ajuns la o mai buná cunoa$tcre a fenomenelor dreptului penal, la dezváluirea confinutului logic al substratului istoric §i social al unor categorii juridicc specifice individualizarii judiciare a ráspunderii penale.
Inovafia §tiin^ifícá consta in faptul cá lucrarea de fafa cuprinde ráspunsuri la probleniele cu care se confrunta magistral in profesie precum §i o bogatá informare jurídica in materíe necesará in studiul lor individual precum in cadrul practicii judiciare aflate intr-un amplu proces de innoire §i adaptare la legislaba europeaná.
Lucrarea cuprinde opiniile autorului diferite de opiniile altor speciali$ti cu privire la unele aspecte ale individualizarii judiciare a pedepselor. Opiniile autorului se bazeazá pe practica judiciará de magistral judecátor in materíe pénala precum si de pre$edinte al Judecátoriei Craiova unde anual se solu^ioneazá 6000 dosare penale.
Semnifícafia §i valoarea aplicativá a lucrárii. Sunt deosebite intrucát in Romania nu a apárut o lucrare care sá studieze aceea$i tema de 15 ani, timp in care legislate in materíe a cunoscut profunde schimbári. Teza abordeazá problemele §i
4
aspectele pe care le-am considérât a fi cele mai importante pentru practica judiciarä actualä, din punctul de vedere al judecätorului de la judecätorie, in speranfa cä únele din opiniile noastre vor fi avute in vedere de cei interesati. Satisfacía autorului ar fi deplinä numai dacä cititorii ar gäsi în paginile lucrärii nu doar o anume informatie de specialitate ci mai ales un ghid care sä-i ajute in nobila dar dificila misiune de individualizare judiciarä a räspunderii penale.
Aprobarea lucrärii. Rezultatele cercetárii au fost expuse ín cadrul catedrei de drept a Facultä^ii de Drept "Mihai Viteazul" din Craiova; ín cadrul cursurilor de pregätire profesionalä a judecätorilor din cadrul Judecätoriei Craiova; la catedra de drept penal a Facultätii de Drept "Nicolae Titulescu" din Craiova; la cursurile de pregätire profesionalä a judecätorilor Tribunalului Dolj - secfia pénala, precum si la Curtea de Apel Craiova.
Lucrarea constituie un material de bazä in pregätirea profesionalä a magistratilor din Judecätoria Craiova
Expunerea continutului lucrärii. Structura generalä a lucrärii a fost conceputä in aça fei încât problemele esenfiale ale individualizärii judiciare a pedepselor sä fíe abórdate §i traíate unitar. Unele dintre acestea sunt analízate prin prisma teoreticianului, áltele din cea a practicianului. In ceea ce priveçte maniera de abordare çi de explicare a problematicii temei,
aceasta s-a dorit a fi una care sá vina in íntámpinarea magistratului, specialist ín cadrul noului sistem de drept.
In raport de obiectivele §¡ scopurile propuse, teza de doctor ín cercetarea individualizara judiciare a pedepselor a fost structuratá ín patru capitole, care la rándul lor au fost divizate ín secfiuni. La sfársitul cártii este ínscrisá bibliografía.
Continutul lucrárii.
Capitolul I. Coasiderafii generale cu privirc la raspunderea pénala.
ín acest capítol este definitá raspunderea penalá ca o categorie jurídica distincta. Se aratá cá individualizarea raspunderii pénale ¡a sfár^it, in principiu, odata cu rámanerea definitiva a hotárárii de condainnare prin care se prevede ín sanefiune si duratá s-a concretizat. Spunem ín principiu, íntrucát ín únele cazuri speciale aceasta individualizare (reindividualizare) are loe dupa rámanerea definitiva a hotárárii de condamnare, astfel se va proceda cánd se constatá ín baza altei hotárári definitive, existenfa concursului de inírac^iuni continúate sau complexe, orí de obicei cánd e comutá sau se ínlocuie§te pedeapsa deten^iunii pe viatá cu ínchisoare sau amenda cu ínchisoare. Sunt prevázute principiiie reglementárii raspunderii penale: iníracfiunea este singurul teniei al raspunderii penale; Legalitatea ráspunderii penale, - numai Iegea
aratâ când exista râspundere pénala si ninieni nu este mai presus de Icge, nici cel care exercitâ din partea statului dreptul de a aplica pedeapsa, nici cel care are obligaba de a râspunde penal; principiul individualizàrii judiciare a ráspunderii penale. In conformitate eu acest principiu, râspunderea pénala trebuie individualízala, în sensul cà atât felul pedepsei cât si cuantumul pedepsei trebuie sa corespundà gradului de pericol social al ¡nfrac{iun¡i §i personalitâ^ii infractorului. Urmând acest principiu, la infracfiuni grave trebuie sa se aplice pedepse grave, la infractiuni mai usoare, pedepse mai uçoare, mai mult, infractorului primar sa i se aplice o pedeapsa uçoara, iar infractorului recidivist o pedeapsa mai severa.
In continuare sunt prezentate câteva concepfii juridice penale asupra individualizàrii sancjJunilor de drept penal çi anume: doctrina clasica, doctrina pozitivistá, doctrina moderna a "apárárii sociale" si doctrina neoclásica contcmporana.
Pârintele doctrinei clasice este Cesare Becaria, iar actul ei de naçtere este lucrarea acestuia "Despre delicie çi pedepse" aparata ín 1764.
Becaria a trasat liniile fundaméntale ale unui sistem de drept penal, racional §i umanitar, opus celui feudal care era arbitrar §i crud. Becaria a determinat un procès de ínnoire si umanizare a dreptului penal, care çi-a gâsit apogeul în legislaba adoptatâ de Revoluta francezá din 1783.
Doctrina clasica era ín multe privinfe limitatá çi rígida, rupta de realitate. Pentru adepfii acestei doctrine originea dreptului statului de a pedepsí se aflà in contractul social. Judecatorul nu avea posibilitatea individualizárii pedepsei, pentru aceea$i faptà aplicându-se aceeaçi pedeapsá, persoana infractorului neavând nici o relevanfá ín individualizarea pedepsei, tribunalele nu au soluciona! in íntregime nofiunea unei pedepse juste.
Doctrina pozitivistá, s-a náscut ín 1876 ín Italia, odatá cu aparifia lucrárii "Omul delicvent" de Cesare Lombroso. Punctul de plecare al doctrinei pozitiviste il constituie ideea unui determinism absolut al tuturor ac^iunilor omeneçti, ín primul rând al infrac{iumlor, contrar concepfiei clasice asupra liberului arbitru. Lombroso a admis cá infrac^iunile nu se explica numai prin cauze organice (infractorul se naçte infractor) ci çi prin cauze sociale çi fízice.
Pentru pozitiviçti, nofiunea de individualizare are infelesul de alegere a acelei sanc|iuni care se adaptcazà starii de pericol proprie fíecarui infractor.
Doctrina moderna "a apârârii sociale", are puñete comune cu cele douá doctrine prezentate anterior. Ideile principale ale acestei doctrine sunt: statul are dreptul de a pedepsi dar çi obligaba resocializárii infractorilor; sanefiunea are o funche preventivá.
Doctrina neoclásica contemporanä, aduce ca noutate individualizarea pedepsei in raport de persoana infractorului.
Capitolul n este consacrat criteriilor de individualizare a räspunderii penale §i a pedepsei de catre instan{:a de judecatä.
La individualizare se {ine seama de dispoztyiile pärfii generale a Codului penal (infracjiune consumatä, tentativa, participare etc.). Se au apoi in vedere limítele speciale ale pedepsei, intre care ins tanja stabilere pedeapsa concretó in funcfie de gradul räspunderii penale a infractorului. Acestea nu vor putea fí departe decät numai in condijüle preväzute de lege.
Se ia ín considerare gradul de pericol social al infractiunii concret sävär^ite, in funcjie de conjinutul ei, precum de tóate imprejurärile exterioare (modul de comitere, mijloacele folosite, locul si timpul sävärsirii, importanta obiectului material, felul urmärilor)intrucät ele determina in principal gravitatea concreta a infractiunii. Se tine seama, de asemenea, de forma vinovätiei, de mobilul scopul infractiunii.
Personalitatea infractorului se refera la dezvoltarea psihofizicä a acestuia, atitudinea in familie fji societate, värsta, antecedente penale.
Se va fine seama de imprejurärile care atenueazä sau agraveazä ráspunderea pénala. Circumstan^ele sunt imprejuräri care constau in stäri, calitäti sau situatii de care nu depinde realizarea continutului legal al infractiunii dar sunt legate de infractiune sau infractor §i contribuie la realizarea gradului de
pericol concret al infractiunii, agravánd sau atenuánd ráspunderea pénala.
Circumstantele atenuante legale sau obligatorii sunt: depásirea limitelor legitime apárárii (scuzá atenuantá) fárá sá fi aflat íntr-o stare de tulburare sau temere; starea de provocári.
Circumstantele atenuante judiciare sau facultative sunt: conduita buná a infractorului ínainte de sávarsirea infrac^iunea; stáruin|a depusá de infractor pentru a ínlátura rezultatele acfiunii sau a repara paguba pricinuita; atitudinea infractorului dupa sávár§irea infractiunii.
Circumstantele agravante sunt: sávarsirea infractiunii de trei sau mai multe persoane impreuná; sávarsirea infractiunii prin acte de cruzime sau prin metode ori mijloace care prezintá pericol public; sávarsirea aceleia§i infractiuni de catre un infractor major impreuná cu un minor; sávarsirea infractiunii din motive josnice; sávarsirea infractiunii ín stare de betie anume provocatá ín vederea comiterii acesteia; sávarsirea infractiunii de cátre o persoaná care a profitat de o situatie prilejuitá de o calamitate; Instan (a poate retine s¡ alte ímprejurári (circumstante agravante judiciare): i s-au aplicat victimei numeroase lovituri cu cutitul, chiar supá ce acesta s-a prábu§it.
In capitolul III sunt prezentate efectele circumstantelor atenuante si agravante asupra pedepsei. Instanta de judecatá individualizeazá ráspunderea pénala ¡-¡i aplica pedepsele potrivit criteriilor generale obligatorii prevázute ín art. 72 §i 27 C. pen.
Se considera cä in art. 27 C. pen. Ar fi reglementate criterii speciale, in special cu cele din art. 72 C. pen. Deoarece sunt incidente doar la stabilirea pedepsei nuraai cu legäturä cu sanctionarea participanfilor, pe cänd cele din art. 72 sunt generale, fíindca se au in vedere cu ocazia oricärei individualizan judiciare.
Consideräm cä nu sunt criterii speciale, ci este vorba de o subliniere a aportului participantului in calitate de instigator etc. care este diferit de al autorului. Criteriile preväzute in art. 72 C. pen. Sunt: dispozifiile generale ale Codului penal, limítele pedepsei fixate in partea specialä a acestuia sau in legi speciale, gradul de pericol social al faptei sävär^ite <ji al infractorului precum iji imprejurärile care atenueazä sau agraveazä räspunderea. Acestea sunt luate in considerare atat la alegerea pedepsei principale cänd acestea sunt alternative, cät si la concretizarea duratei dupä ce a fost aleasä, precum <¡i la alegerea pedepselor complementare privind interzicerea unor drepturi.
Daca infracfiunea sancfionatä cu pedepse alternative a rämas in forma tentativeí incrimínate, instanfa va fixa mai intäi una dintre pedepse, pe care ar 11 aplicat-o in situaría in care fapta s-ar fi consumat apoi, in raport de aceastä pedeapsä va stabili si aplica sanctiunea in limítele pentru tentativa. Se au apoi in vedere limítele speciale ale pedepsei intre care instan (a stabilere pedeapsa concreta in funche de gradul räspunderii penale a fäptuitorului. Acestea nu vor putea fi depä§ite dccät numai in
condtyiüe prevâzute de lege. Se ia în vedere gradul de pericol social al faptei concret sâvârçite, în funche de conjinutul ei, precum çi de tóate situadle, stàrile îniprejurârile §i implicârile exterioare, conjinutul legal al infractiunii care, însotind fapta, o face sá aibá un anumit grad al infractiunii, care, însotind fapta, o face sa aibâ un anumit grad de pericol. Astfel, când fapta se poate comité atât prin acfiune, cât §i prin inacjiune, se va avea în vedere prin care din ele s-a sâvânjit, modul ei de comitere, mijloacele folosite, locul §i timpul sâvârçirii, importanta obiectului material, felul urmârilor, màrimea acestora, fiindca ele determina în principal gravitatea concreta a faptei. Se Jinea seama, de asemenea, de forma vinováfiei, de mobilul çi scopul infractiunii când nu sunt cerute de continutul legal al acesteia.
Se va tine seama, de asemenea, §i de îniprejurârile care atenueazà sau agraveazâ ráspunderea pénala. Aceste împrejurâri au un înteles larg, deoarece se refera atât la circumstantele atenuante çi agravante, care tin de fapte concret sâvâr?itâ, cât si de alte cauze ca: starea de recidiva, concursul de infractiuni, pluralitatea intermediará de infractiuni çi infractiunea continuatâ. Ultímele au însà influentâ de sine státátoare asupra pedepsei concrete, deoarece se pot adâuga totdeauna la pedeapsa stabilita în urma retincrii fie a circumstanfelor atenuante, fie a celor agravante, ori a unora a altora (art. 80 C. pen.). Aça cum s-a mai arátat, circumstantele sunt diverse împrejurâri care constau în stâri, calitâti, situa(ii de care nu depinde realizarea
con|inutulu¡ legal al infracjiunii in forma sa simplá. Sunt ínsá legate de faptá sau de faptuitor contribuie la realizarea gradului de pericol concret al faptei agravánd sau atenuánd ráspunderea pénala ini{ialá a fáptuítorului. Ele au un rol important la individualizarea raspunderii si a pedepselor, ínsá se va fine seama numai de acelea care atrag o reducere sau o sporire simjitoare a gradului de pericol concret, in ansamblul lor si nu izolat. Acestea au un caracter intámplátor deoarece nu insofesc §i nu caracterizeazá orice faptá pénala concreta nu sunt legate de personalitatea oricárui infractor concret. ínsá, cánd sunt retinute, determina o schimbare a raspunderii penale §i a tratamentului judiciar concret.
In cazul sávár^irii unei pluralitáji de infractiuni de catre acela^i faptuitor, caracterizarea unor imprejurári va circumstance se va face ín funche de fiecare faptá si daca sunt proprii numai uneia sau unora, se va fine seama numai fatá de asta (acestea). ínsá, ín legáturá cu o infracfiune, aceea$i ímprejurare nu poate constituí circumstanfa atenuantá si agravantá.
Instanta, cánd constata existen^a unor circumstance, este obligata sá le retiná si sá le motiveze. Motivarea este obligatorie si atunci cánd le inláturá (art. 79 C. pen.). Cánd aceea^i imprejurare este prevázutá atát ca circumstanta generala, cát si ca circumstantá specialá, se va aplica circumstanta specialá. De exemplu, comiterea omorului prín cruzimi (art. 75 lit. b §í art.
176 lit. a C. pen.). S-ar pärea cä, daca o anumitä iraprejurare este coasiderata ca circums tanja generala, nu ar mai trebui prevázutá ca circums tanja spetíala. Este totu$i prevázutá, deoarece circunistanjei din partea specialá i-a dat eficienjá insu$i legiuitorul prin aceea cä a creat, in afarä de conjinutul de baza al infracjiunii, un conjinut atenuat sau agravat, care atrage o alta ráspundere, sancjionata cu altá sancjiune sau cu aceea$i, dar in alte limite. Circums tan Ja din partea generala atrage reducerea sau agravarea räspunderii §i a pedepsei, de regulä, pentru conjinutul de baza al infracjiunii. Are insá, efecte ¡ji asupra pedepsei prevázute pentru conjinutul atenuant sau agravat al infracjiunii, daca nu face parte dintre acele circumstance care au atras crearea conjinutului atenuat sau agravat. Caracterul atenuat sau agravant al unor circumstance este obligatoriu, deoarece acesta este stabilit prin lege (art. 73 75 alin. 2 C. pen.) ¡ar áltele enumerate cu titlu exemplificativ (art. 74 75 alin. 2 C. pen.) au efecte atenuante sau agravante tot obligatoriu, insa numai dacá instanja considera cä au acest caracter. Deci, legiuitorul a lásat la aprecierea instanjei caracterizarea ca circumstanje atenuante sau agravante si a altor imprejurári decát cele enumerate in legea pénala, care odatä stabilite, au de asemenea efect obligatoriu.
ín funcjie de condijiile concrete, aceea§i imprejurare poate avea fíe caracter atenuant (starea de ebrietate voluntará in general) fíe agravantä (conducerea unui autovehicul in aceastä
stare §i uciderea unei persoane) art. 178 alin. 3 C. pen. sau bejia premeditatä (art. 49 alin. 2 C. pen.).
Acestea se mai numesc cauze legale cu atenuare sau agravare a pedepsei.
EfectuI circumstanfelor asupra räspunderii penale si deci pedepsei este determinat relativ, prin stabilirea limitelor pana la care aceasta din urmä poate fi sporitä sau redusä, fiindcä el nu este în tóate cazurile acclasi.
Cu tóate cä în codul penal nu se face nici o referire expresa cu privire la împarjirea circumstanfelor în legale si judiciare, exista asemenea circumstanfe. Circumstantele din art. 73 C. pen. sunt legale çi deci obligatorii, pe când cele din art. 74 C. pen. sunt în acelasi timp, generale, deoarece se aplica oricarei infrac(iurii. Instanja doar le constatá le aplica obligatoriu, färä a putea decide dacä au caracter atenuant sau nu, întrucât acestora le este atribuit prin lege.
Circumstantele atenuante când sunt constátate, atrag totdeauna reducerea obligatorie a limitelor speciale ale pedepsei principale sau o înlocuire a acesteia, indiferent cä sunt legale sau judiciare.
In cazurile de refinere a circumstanfelor atenuante are loe o schimbare a limitelor speciale ale pedepsei, deoarece maximul acesteia va fi inferior minimului special preväzut de lege pentru infraejiunea comisa, iar minimul special devine limita pänä la care poate fi redusä pedeapsa. în prezenta
circumstanfelor agravante, agravarea pedepsei este facultativa. De lege ferenda, ar trebui sä atragä agravarea obligatorie, ca simetrie cu circumstantele atenuante. Daca instanta constata mai multe agravante, stabilirea pedepsei se face tot in cadrul limitelor legale speciale ( art. 78 C. pen.), insä va tine seama de numärul acestora.
Cänd se constata cu privire la aceea§i faptä si la acela§i fäptuitor atät cauze de agravare, cät §i de atenuare cu ocazia individualizara pedepsei de cätre instanjä, trebuie luate In considerare tóate. íntr-un asemenea caz, ordinea lor de aplicare este urmátoarea: se aplicä mai intái circumstantele generale agravante, apoi cele atenuante $i dupä aceea starea de recidivä. Se tine seama, mai intái, de circumstángele agravante pentru a stabili gravitatea realä (concretä) maximá faptei si fäptuitorului si apoi cele atenuante deoarece ele produc efecte contrare si se inlluenteazá reciproc.
ín capitolul IV sunt analízate cazurile de modificare si individualizare a pedepsei dupa rámanerea definitiva a hotárarii de condamnare: constatarea existentei concursului de infrac|iuni, intr-o asemenea situare se trece la contopirea pedepselor (art. 34, 35 Codul penal); descoperirea ulterioará a recidivei; constatarea pe baza unei hotäräri definitive a existentei unor acte care intrá in continutul aceleia$i infracjiuni; individualizarea pedepsei in care pedeapsa detentiunii pe viaja a fost ínlocuitá cu pedeapsa inchisorii.
Din cele prezentate rezultä cä opera de reindividualizare a pedepsei nu se incheie totdeauna cu rämänerea definitiva a hotarárii de condamnare. Totodatä subliniem cä prelungirea operei de individualizare a pedepsei in sfera de ac{iune a lucrului judecat are un caracter exceptional, cä ea este admisä numai in cazuri limite stricte determinate de lege.
Concluziile ¡>i reconiandärile tezei.
In finalul cercetärii ^tiintifice asupra domeniului investigat - Individualizarea judiciarä a pedepselor, putem formula únele concluzii, propuneri §i recomandäri cu caracter teoretic, legislativ practic, dupä cum urmeazä:
1. Aplicarea criteriilor de individualizare judiciarä a pedepselor se face corect, insä nu intotdeauna s-a avut in vedere toate elementele legate de persoana infractorului, de nevoile sale §i de drepturile fundamentale pe care le are;
2. Actele normative care stau la baza individualizärii juridice a pedepsei inchisorii, nu pot fi considerate decät premise ale unei Iegisla^ii de tip nou, practica si experienja altor state determinánd noi solu{ii ori adaptarea celor anterioare;
3. Am relevat in con^inutul tezei, cä legislafia in vigoare nu a clarificat cu suficientä rigoare ^tiinfifica notiuni si concepte de bazä ce ^in de individualizarea judiciarä a räspunderii penale - in special cele legate de individualizarea judiciarä a pedepsei inchisorii privative de libertate, iar Curtea Supremä de Justitie nu le-a abordat cu suficient curaj, sau le-a abordat
cu întârziere, astfel încât cei puçi sá aplicc legea sa poatà acciona unitar çi efîcient. Este cazul conceptelor de avut public çi avut privât, de individualizarea pedepsei în cazul tentativei, sau în cazul infracjiunilor sâvârçite de infractori minori, când practica judiciará a mers eu un pas înaintca activitàjii de îndrumare în interesul legii, a Curjii supreme de justifie.
4. Consideràm necesar implicarea în materia recidivei a unei noi pedepse (detenJJunea pe viajâ) introdusâ în codul penal încâ în anul 1990.
5. Pentru individualizarea corespunzàtoare a pedepselor, recomandàm realizarea unor corelâri législative între anumite instituai juridice cum ar fi: limítele minime §i maxime aie pedepselor din partea specialá a codului penal çi institutiile suspendárii condijionate a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, executarea pedepsei la locul de rnunca, care au ramas aplicabilitate jurídica.
6. De asemenea, propunem corelarea prevederilor institujiilor privind liberarea provizorie sub control judiciar §i liberarea provizorie pe caujiune cu limítele de pcdeapsa pentru unele infractiuni modifícate prin legea 104/1992, întrucât aceste institut» au ramas fârà efect judiciar çi împiedica o individualizare corectâ.
7. Pentru aplicarea unitarä a criteriilor de individualizare susfineni includerea dispozitiilor penale din legi speciale în codul penal.
8. Pentru individualizarea eficientä susjinem micçorarea limitelor minime stabilité pentru majoritatea infracfiunilor, pentru ca judecätorul sä aibä posibilitatea sä stabileascä pedeapsa în raport de gradul de pericol al faptei savârçite si al infractorului. In caz contrar judecätorul este obligat sä hotärascä o individualizare a pedepsei neproportionalä cu pericolul social al faptei; sä se apeleze nejustificat la circumstanjele atenuante.
9. Propunem includerea în noul proiect al codului penal al pedepselor alternative si pentru alte infracjiuni, întrucât nu pentru tóate faptele comise si care constituie infracfiuni se impune aplicarea de pedepse privative de übertäte; existând în niulte situatii posibilitatea atingerii scopului pedepsei si prin alte mäsuri cum ar fi, de exemplu, munca în folosul comunitäjii.
10. Consideräm cä instanta poate sä aplice pedeapsa alternativa a amenzii independent de posibilitatea de platä a infractorului, întrucât individualizarea pedepsei nu depinde de posibilitatea executärii ei.
11. Consideräm cä nu este un criteriu de individualizare frecventa mai ridicatä sau mai redusä a infractiunilor. Astfei,
ar ínsemna ca infractiuni de aceea§i specie si cu acelasi grad de pericol concret, sá fíe sanciónate diferít.
12. íntrucát reabilitarea ínláturá orice decádere, interdicte §i incapacitate, considerám cá atunci cánd se (ine seama de comportarea infractorului dinaintea sávár§irii infracjiunii se poate face abstractie de condamnárile pentru care a intervenit reabilitarea.
Confinutul de esenjá al lucrárii a fost reflectat ín
urmátoarele publicatii:
1. Istoria dreptuJuírománese. 1993, Curs Universitatea "Mihai Viteazul", Facultatea de Drept;
2. Istoria statuluisi dreptului. 1999 - Editura Sitech;
3. Deontologia Profesionalá a Judecatorului - Revista Jurídica a Olteniei, Nr. 1-2/1999, Curtea de Apel Craiova, pag. 15-16;
4. Greñerul- Editura Imprimeria "Oltenia" - Craiova, 1999;
5. Aspecte specifíee dreptului arhivistic - practica judiciará -Fundaba "Scrisul Románese", 1999;
Constantin Diaconu
The judicialindividualiza tion. ofpunishments Summary
The dissertation is devoted to the problems of a criminal law institution, as "judicial individualization of punishments", meaning the individualization made by instance. The presentation of this dissertation was made in accordance with the general enterions of judicial individualization stipulated of Criminal Code, and also in accordance with the author's practice of ten years like magistrate in penal matter. It was set forth the principles and the provisions of Romanian Constitution in force from December 1991, of Criminal Code and of legislation from this domain. In the same time, it was taken into consideration the
provisions of Convention for protection of human rights and fundamental liberties and additional protocols at this convention.
We were looking for searching some objects for understanding in all the views of this institution that is very important for any domain. It was developed a complex research of judicial individualization of punishments in a period of time when the penal law science was learning for more efficient and more equitable solutions in judicial individualization domain and in administrative domain for the achievement of punishment with prison, adapting, in the same time, to the European law. We had in mind the Romanian judicial practice, and also the European judicial practice in this domain.
The dissertation contains author's opinions that are different from other specialist's opinions concerning some aspects of judicial individualization of punishments.
