АВТОРЕФЕРАТ ДИССЕРТАЦИИ по праву и юриспруденции на тему «Значение решений Международного арбитражного суда ирано-американского конфликта в международном праве»
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA 0/1
I !'
t <i t:
r» n tr-
Cu titlu de manuscris CZU 341.63
MOHSEN JAVAHERI MOHAMMADI
IMPORTANTA DECIZIILOR TRIBUNALULUI INTERNATIONAL IN CONFLICTUL IRANO-AMERICAN PENTRU DREPTUL INTERNATIONAL
SPECIALITATEA: 12.00.03- drept civil, dreptul familiei; procesul
civil; dreptul international privat
AUTOREFERATUL tezei de doctor in drept
CHISINÄU, 1998
Teza a fost îndeplinitâ la Catedra de drept si çtiinte politice a Universitätii libere die Teheran-Iran
Referentii oficiali:
1. VÍSOJCHII Alcxandr Feodorovici, doctor habilitât in drept, profesor universitär
2. PUSCAR Eugen Gheorghe, doctor habilitât ta drept, profesor universitär
3. FEDENEAC Galina Stepan, doctor In drept, conferenciar
çedintei Consiliului specializat D 12.93.51 de pe lîngà Universitatea de Stat din Moldova.
Adresa: MD-2009, or.Chiçinâu, str.A.Mateevici, 60.
Teza de doctor poate fi examinatá la Biblioteca Universitâtii de Stat din Moldova.
Autoreferatul a fost expédiât la (y mai 1998.
Sustinerea tezei va avea loe la " (y i iulie 1998
, ora
cadrul
Secretar çtiintific al Consiliului specializat, doctor In drept, conferenciar
ELENA CONSTANTINESCU
CARACTERISTICA GENERALA A LUCRAR»
Actualitatea cercetarii si gradul de investigare a problemei.
Solutionarea disputelor prin intermedin! tríbunalelor de arbitraj nu este un fenomen nou. Inca din trecut statele si persoanele private preferau sá evite tensiunea dintre ci §i sá solutioneze dispútele lar prin instituírea unui tribunal de arbitraj ad hoc, acordíndu-i jurisdictie specials si competentá bine determinate, in scopul solutionáñi pretentíilor lor.
La originea disputei apárute íntre Iran si Statele Unite ale Americii a fost faptul, cá la 4 noiembrie 1979 Ambasada Statelor Unite ale Americii (ínainte - SUA) in Teheran a fost ocupatá de catre studentii revolucionan iranieni, condusi de líderul revohitiei Jmam Khomeini, iar cei 52 lucrátori diplomatici si consulari americani au fost hiafi ca ost.atici, fiind increzuti cá acestea sunt spioni americani, mascati In diplomati, care incearca sá íntervmá ín treburíle interne ale Iranului, sá subrnineze suveranítatea sí independenta política a statului Iranian.
Ca ráspnns la actiunile intreprinse de catre partea iraniana Presedintele american Jimmy Carter a stabilit sanctiuni economice contra Iranului - el a declarat in stat starea de urgentá in relatiile SUA cu Iranul si a ordonat inghetarea proprietatilor organizatiilor si companiilor iraniene amplasate pe teritoriul Statelor Unite, cit si blocarea conturilor bancare in bancile amerieane. Astfel s-a creat o situare critica in relatiile politico-oconomice dintre SUA si Iran, pentru ínláturarea cáreia pártile au convenit la initierea unor negocien in vederea solutionárii pa?nice a problemelor apárute prin instituirea unui Tribunal de arbitraj international ad hoc.
Axati pe aceaslá idee Iran si SUA au iaitiat un proces de mediere, aprobind ca mediator República Democrática Algeria. In rezultatul acestor negocíeri la 18 iairaarie 1981 a fost adoptatá o declarare numitá Declaratia Algcrianá, care a fost semnatá de catre Guvernele Republicii Islamice Iran si Statele Unite ale Americii si este cunoscutá sub denumirea de Declaratia Generala. In baza acestei Declaratii chestiunile cu privire la eliberarea ostaticilor americani si deblocarea proprietatilor si conturilor bancare iraniene in SUA, pártile printr-un acord mutual au convenit ca fiecare parte va Inainta pret en t i i le sale contra celeilalte partí in fata unui Tribunal de Arbitraj International - mai tírziu numit Tribunahil pentru solutionarea pretentiilor Irano-Amerícane.
Analiza acestei Declaratii si aprecierea ci din punct de vedere al dreptului international este fácutá ín pártile respective ale lucrárii.
In publicatiile din Iran exista únele cercetárí cu privire la solutionarea conflictului menüonat dintre Iran si SUA prin intermediul Tribunalului de
arbitraj constituit de parti, însâ n-au fost cfectuatc cercetâri aie acestei problème din punct de vedere al dreptului international. Prin urmare, necesitatca efectu&rii invcstigatiilor çtiintifice legate de solutionarea de càtre Tribunalul de arbitraj a conflictului irano-american din puiict de vedere al dreptului international au conditionat alegerea temei. si priucipalelor direc-tii de studiu aie acestei teze de doctorat.
Scopul si sarcinile cercetarii. Actualitatea problemelor legate de analiza si aprecierea deciziilor Tribunalului de arbitraj international constituit pentru solutionarea conflictului dintre Iran si SUA din punct de vedere al corespunderii lor dreptului international conditioneazâ scopul studiului de fatà, care constâ în urmâtoarele:
* de a face analizà juridicâ a elementelor esentiale aie unui Tribunal de1 arbitraj international;
* de a ilucida cauzele care au déterminât constituirea unui Tribunal de arbitraj pentru solutionarea pretentiilor reciproce dintre Iran si SUA;
* de a stabili natura juridicâ si jurisdictia Tribunalului de arbitraj créât în baza pretentiilor dintre Iran si SUA;
* de a stabili legea aplicatâ de càtre Tribunalul instituit la solutionarea pretentiilor inaintate de câtre Iran si SUA;
* de a élucida chestiunea râspunderii statului pentru exproprierea cetàtenilor strâini de bunurile si drepturile lor în conformitate eu dreptul international, precum si în conformitate eu deciziile Tribunalului de arbitraj créât de Iran çi SUA;
* de a examina problema expulzârii cetàtenilor strâini în dreptui international si în deciziile Tribunalului de arbitraj instituit pentrv solutionarea conflictului dintre Iran si SUA, cit si de aràtat râspuiidere; statului pentru expulzarca stràinilor eu rea credintâ;
* de a aborda problema dublei cctâtenii în drept international ? solutionarea ei in disputa apârutà între Iran çi SUA.
Competitorul si-a mai propus ca scop formularea unor concluzi teoretice si propuneri praetice în vederea solutionârii conflictelor de càtri arbitraje internationale, reiesind din practica deciziilor Tribunalului créa pentru solutionarea pretentiilor SU A-Iran.
Analiza minutioasâ a acestor problème a dus la aparitia necesit&ti examinârii unui niimâr imens de materiale care ar putea cuprinde volume d cârti. Insâ autorul s-a limitât la unele problème mai importante aie tenu care au valoare de precedent în practica internationalâ.
Baza teoretica si metodologica a cercetarilor. Baza teoreticà
cercetârilor o constituie lucrârile savantilor marcanti în drept internation;
(Baridof, Bamicoff, San Brownlie, T. Scot, C. Toinusschat, K.Lagergrei Michael Virally).
Baza normativa a cercetárilor o constituie tratatele si conventiile internationale, carc au o anumitá ínscmnátate pentru abordarea problemelor legate de activitatea unui Tribunal de arbitraj international. O importants semnificativà o au in lucrare tratatele si convcntiile: "Declaratia Universalá a Drepturilor Omului a ONU" din 1948, "Conventia de la Viena cu prívire la Tratatele de drept" din 23 niai 1969, "Tratatul de prietenie si colaborare economicâ si consularâ între Iran sí Statele Unite ale Americii" din 15 august 1955; "Conventia conferintei de pace de la Haga" din 1889 si "Conventia conferintei de la Haga" din 1907; "Declaratia Republicii Deinocrate Algeria" din 19 ianuarie 1981; "Statutul Curtii Internationale de Justitie" etc.
în calitate de bazá metodológica a cercetárilor a fost utilizatá analiza comparativa, care permite sa fie analízate deciziile Tribunalelor de arbitraj international pronuntate la solutionarea conflictelor asemanátoare cu cele care ail apàrut între SUA si Iran. In procesul sintetizârii doctrinelor stiintifice cu privire la tema cercetárilor, studierii actelor législative internationale, precum si pentru argumentarea concluziilor si recomandârilor au fost utilízate metodele: dialéctica, de analiza si sintezà logicà, comparativa, structural-sistematicâ si alte inetode de cunoastere çtiintificà.
Baza impirica a cercetárilor. în primul rînd, autorul tezei de doctorat a participai practic la lucrârile Tribunalului de arbitraj (eu sediul la Haga) instituit pentru solutionarea pretentiilor reciproce dintre Iran si SUA în calitate de consultant juridic în actiunile înaintate de Iran.
în al doilea rînd, au fost studiate 24 de dosare solutionate de Tribunalul de arbitraj créât pentru solutionarea pretentiilor SUA-Iran, precum si unele dosare solutionate de alte Tribunale de arbitraj international, constituée pentru solutionarea conflictelor de acest gen. Dátele cercetárilor se utílizeazá în lucrare.
în al treilea rînd, au fost analízate 18 decizii aie Tribunalului de arbitraj format pentru solutionarea conflictului dintre SUA si Iran în vederea corespunderii lor dreptului international si practicii internationale în solutionarea astfel de chestiuni.
In al patrulea rînd, pe parcursul cercetárilor, au fost utilízate conventiile si tratatele internationale eu privire la tema abordatâ, ce a constituit o parte esentialá a bazei impirice din lucrare.
Noutatea stiintifica si principatele rezultate ale cercetárilor. în
lucrare pentru prima data s-a facut încercarea de apreciere a statului Tribunalului de arbitraj créât pentru solutionarea pretentiilor apàrute între Iran si SUA din punct de vedere al dreptului international; de a analiza deciziile pronuntate de Tribunalul mentionat eu privire la confiscarea si exproprierea cetàtenilor stráini de bunuri si drepturi ce le apartineau eu drept de proprietate, eu privire la expulzarea strâinilor, cetâtenie dublà,
responsabílitatca statului în legáturá cu màsurile întreprinse pe parcursul revohitiei.
S-a fâcut încerearea de. a arâta în plan comparativ aplicarea de Tribunal a principiilor dreptului international la motivarea deciziilor sale. S-au evaluat mcritele si lipsa aplicàrii acestor principii în deciziile Tribunalului. S-a apreciat impactul acestor decizii în dreptul international.
Autorul tezei a formulât unele concluzii teoretice si propuneri practice ce tin de problema aplicàrii precedentelor judiciare de catre Tri bu na luí de arbitraj instituit în conflictul Iran-SUA.
Pe parcursul investigatiilor s-au determinat principalele teze si concluzii înaintate spre sustinere, care constau în urmatoarele: => Una din concluziile importante fàcute în determinarea naturii juridice a Tribunalului de arbitraj constituít pentru solutionarea pretentiilor apárate între Iran si SUA consta în aceea, cà deciziile luate de Tribunal nu pot fi atribuite la practica nationals de drept. Ele pot fi aprecíate mai corect ca cutuma dreptului international, deoarece Tribunalul a fost instituit de càtre doua subiecte aie dreptului international, fapt care se refera direct la îmbogâtirea cutumei dreptului international.
=> Pentru prima data în literatura de speciaiitate din Iran au fost analízate sí dezváluite principiile çi modalitâtile solutionârii disputei dintre Iran si SUA prin intermediul Tribunalului de arbitraj, care au fost fixate în Declarare sub denumirea de "Declaratia generala", semnatá de Guvernul Republicii Islamice Iran si a Statelor Unite ale Americii la 19 ianuarie 1981. Aceasta a fost una din cele mai importante solutii care au gàsit pârtile pentru solutionarea conflictului apàrut între ele, obligîndu-se de a se supune deciziilor pronuntate de Tribunalul care va fi instituit. => O atentie deosebitá în lucrare se atrage problemelor determinárii naturii juridice a reclamatiilor înaintate de parti în Tribunalul de arbitraj instituit, cît si naturii juridice a însuçi Tribunalului. Examinînd si analizînd acte juridice de constituiré a Tribunalului, precedentcie judiciare în aceastâ cliestiune, cît si diferite doctrine çi opinii ale savantilor din sfera dreptului international, competitorul face concluzii cà natura jurídica a reclamatiilor înaintate de parti în Tribunal, precum si natura jurídica a Tribunalului sunt de caracter international.
=> Chestiunea naturii juridice a Tribunalului instituit pentru solutionarea pretentiilor dintre Iran si SUA este una din conditiile principale pentru stabílírea legíi aplícabíle la solutionarea pretentiilor înaintate de parti. De aceea acordul SUA si Iran eu privire la instituirea Tribunalului pentru solutionarea litigiilor apârute între aceste doua state, cît §i a nationalílor sai este de natura internationalá, iar Tribunalul va aplica nórmele dreptului international.
Acest fapt se confirma prin art.5 al Clauzei Arbitrale (de constituiré a Tribunalului de arbitraj), în care se mentioneazä, cä Tribunalul va decide în toate cazurile, bazîndu-sc pe legi, aplicarea normelor si principiilor de drept comercial si de drept international, luindu-se în consideratie cutumele comerciale, prevederile contractuale si circumstantele care s-au schimbat. => Autorul pentru prima data în literatura jurídica din Iran analizeazä si apreciazä deciziile date de Tribunal în pretentiile dintre Iran-SUA sub aspectul precedentului judiciar in problema responsabilitätii statului pentru exproprierea cctatenilor sträini de bunuri si drepturile lor detinute cu drept de proprietate.
în urma unui studiu minutiös se face concluzia, cä exproprierea individúala va fi consideratä légala la întrunirea a trei conditii: a) exproprierea trebuie sä fie de utilitate publica; b) exproprierea nu trebuie sà fie discriminatoare; c) exproprierea trebuie sä conünä reglementäri privind plata compensatoare.
=î> O problema ímportanta care a stat în fata Tribunalului este cea a expulzärii unui stráin de catre Guvernul tärii gázdase si responsabilitatea statului sub acest aspect. în conformitate cu principiile dreptului international admiterea ?i cxpulzarea sträinilor este un drept ce tine de suveranitatea statului. Analizínd diferite opinii despre implementarea acestui drept, competitorul sustine ideea, cä statul este über sä accepte stràinii pe teritoriul säu, dar odatä ce a permis aceasta, orice expulzare posibilä trebuie sä se bazeze pe principiul bunei credinte, ce corespunde sensului comua si standardelor stabilité în dreptul international.
De aceea, nu orice expulzare a unui sträin poate fi consideratá légala. Prin Declaratia Universalä a Drepturilor Omului a ONU din 1948, individului îi este garantat dreptul de a înainta obiectii asupra deciziilor luate de stat sub acest aspect.
=> Referitor la responsabilitatea statului pentru expulzare au fost. adóptate un numär considerabil de decizii de cätre Tribunalului de arbitraj instituit de Iran-SUA, care se bazeazä pe urmätoarele principii:
• discriminarea în expulzare duce la recunoasterea ilegalitätii expulzärii si implica räspunderea statului;
• incälcarea drepturilor contractuale va aduce de asemenea la recunoasterea ilegalitätii expulzärii si atrage responsabilitatea statului, dacä sträinul v-a dovedi cä i-au fost cauzate prejudicii în urma actului intreprins de stat.
=> Emigrarea în masâ a sträinilor in rezultatul miscàrilor politice nu v-a atrage responsabilitatea statului, dacä nu se va dovedi, câ statul a comis un act sau omisiuni de violare a dreptului international.
=i> Actiunile fortelor revolutionäre nu sunt atribuite Guvernului care a venit la putero prin intermediul revolutiei, fiindcä nici o actíune a celor care au sustinut Guvernul nu pot fi atribuite statului.
Afirmatiile si declaratiile liderilor miseärilor politice nu implica prin ele insäsi resporisabilitatca statului.
=> A fost studiatä originea dispitei dintre SUA $i Iran in problema dublei cetätenii si aprecierea acestei probleme de catre Tribunalul instituit de pärti.
Majoritatea judecätorilor au pledat pentru examinarea de cätre Tribunal a cazurilor cu dubia cetätenie, cind cetätenia efectiva si dominantä este cea a SUA.
Credcm, cá practica Tribunalului cu privjre la aceastä chestiune nu este in conformitate cu cutuma dreptului international si nu poate fi considérala drept un precedent al dreptului international.
Importanta practica a rezultatelor cercetarii. Au fost formúlate únele concluzii teoretice ?i propuneri practice cu privire la perfectionarea legislatiei internationale din dimeniul solutionárii litigiilor de catre Tribunale de arbitraj international.
Concluziile fäcute $i recomandärile propuse pot fi utilízate la perfectionarea nietodelor de solutionare a conflictelor interstatale si persoanelor private de catre Tribunalul de arbitraj international, la realizarea unor lucrari stiintifice, In procesul didactic din invätämintul superior ta domeniul dreptului international public ?i privat.
Aprobarea rezultatelor cercetarii. Teza a fost elaboratá $i discutatá la Catedra de drept si ?tiinte politice a Universitátii Libere din TeheranIran $i recomandatä spre aparare, precum a fost discutatá si la sedinta comuna a Catedrei de drept 51 procedura civilä si a Catedrei de drept international si drept a relatiilor economice externe a Universitátii de Stat din Moldova, unde de asemenea a fost recomandatä pentru susünere. Principalele teze ale lucrar i i au fost reflectate in articolele stiiiiüficc publícate si comunicárile tinute de autor in cadrul conferíntelor stiintifi«', care au avut loe la Universitatea Libera din Teheran-Iran.
Structura lucrarii. Teza de doctorat este alcátuitá din introducere, cinci capitole, concluzii, lista lucrñrilor si materialclor consúltate.
CONTINUTUL LUCRÄRII
In introducere este argurnentatá alegerea temei de cercetare si nivelul investigatiilor, actualitatea ei, sunt stabilste scopurile si sarcinile de cercetare, baza teoreticä si metodológica a lucrarii, baza impiricá, este arätatä noutatea stíintiííí'á, importanta practica a lucrarii si sunt formúlate principalele teze expuse pentru sustinere.
Capitolul intíi "Tribunalul si istoria instituirii lui" este consacrat expunerii succinte si trecerea in revista a probíemelor ce tin de identificarea pretentiilor reciproce dintre Iran si SUA, analiza jurídica a elementelor esentiale ale uniu Tribunal de arbitraj international, cauzele care au provocat necesitatea crearii unui astfel de Tribunal, procedura de instituiré a Tribunalului, intentiile si scopurile statelor Iran si SUA la crearen acestei Judecaü de Arbitri.
I Paragraful Intii este dedicat analizei evenimentelor care au cauzat
necesitatea crearii Tribunalului de arbitraj international in pretentíile Iran-SUA si a actelor juridice care au stat la baza instituirii acestui arbitraj.
Cum s-a mentionat mai sus, necesitatea crearii Tribunalului de arbitraj international pentru solutionarea disputei dintre Iran si SUA a apárut in legäturä cu imperativul solutionárii cazului cu ostatícii americani si blocarea cconomicä a Iranului din partea SUA. Aceste intrebari au íost examínate de Asambleea Islamicä Consultativä (Madjles). In final Parlamentul Republicii Islamice a stabilit patru conditii, care fiind satisíácute, vor contribuí la solutionarea problemeí cu ostaticii americani. Aceste conditii sunt urmátoarele:
1. Statele Unite ale Americii garanteazá ?i isi asuma responsabilitatea neinterventiei directe sau indirecto, politice sau militare in afacerile interne ale Iranului.
2. Statele Unite ale Americii revoca ordonanta din 13 noiembrie 1979 a Presedintelui SUA Jimmy Carter, eliberind capitalul, proprietatile iTanului plasate pe terítoriul SUA sau aflate in posesia mtreprinderilor amerícane in alte täri. Sä fie declarate nule restrictiile contra Iranului si sä fie garantatä deplasarea libera a proprietätilor iraniene pe teritoriul SUA.
3. Revocarea si declararea nulitätii deciziilor judecätoresti in SUA, care prcvedeau masurí cu caracter economic si financiar, pranuntate ín legáturá cu evenimentele Revolutiei Islamice si arestarea ostaticilor americani, precum $i luarea unor mäsuri si garantii pentru respingerea unor astfel de actiuni inaintate instanfelor judecätoresti.
4. Restituirea Iranului proprietatilor ce apartineau Sahului si fainiliei regale, confíscate in virtutea legilor Statului Iran, cit si recunoasterea acestor másuri, intreprinse de poporul iranian.
Asambleea Generala Consultativä a adoptat o lege iiititulatä "Legea privind solutionarea disputelor legale si financiare dintre Iran si Statele Unite ale Americii", prin care a ímputernicit puterea executivá iraniana sá initieze negocieri cu partea americana (Administraba Americana) in vederea solutionarii pasnice a probíemelor apärute. Prin aceastä lege a fost exclusa posibilítatea solutionárii acestor intrebari pe calea judecätoriilor in Iran.
In coníormitate cu aceastä lege Iranul si Statele Unite ale Americii au jnitiat un proces de mediere prin República Democrática Algeria. In
rezultatul acestor negocien la 18 ianuarie 1981 a fost adoptatá Declaratia sub denumirea Declarative Algericne, ín baza cáreia párt i le au stability câ fiecare parte va ínainta pretentiüe sale contra celeilalte pàrti to fata unui Tribunal de Arbitraj International - mai tlrziu numit Tribunalul instituit pentru solufionarea pretentiilor Irano-Americane.
Paragrafuî doi este consacrat analizei principiilor Declaratiei Generate si modalitâtilor solutionârii pretentiilor dintre parti stabilité de Declaratie. Materialul publicat sub titlul "Declaratiile" constau din douá documente principale:
1. Declaratia Guvernului Republicii Democratice Algeria din 19 ianuarie 1981, semnatâ de catre Guvernele Republicii Islamice Iran Statele Unite ale Americii, care este cunoscutâ sub denumirea Declaratia Generala. Aceastâ Declaratie confine patru articole çi "saptesprezece paragrafe si se considers a fi principalui acord cu privire la obligatiile asúmate de câtre párti.
2. Declaratia Guvernului Republicii Democratice Algeria referitor la modalítátile soiutionárií pretentiilor dintre Iran si SUA. Aceastâ Declaratie are un caracter suplimentar în raport. cu Declaratia Generala sí potrivit acestei Declaratii (art.9) este întitulatâ "Clauza de Arbitraj" sau " Declaratia cu privire la solutionarea pretentiilor", care a fost semnata de acord común cu alte documente de càtre ambele Guverne - Iran si SUA.
3. "Obligatiile Guvernului Statelor Unite ale Americii si a Republicii Islamice Iran cu privire la respect fatâ de Declaratia Guvernului Republicii Democratice Algeria". Acest document este considérât a fi un supliment la Declaratia Generala.
4. Acordurile tehnice $i Escrow (fniputeruicirile unci persoane de a face ccva pentru persoana a treia).
Suplimentar acestor documente a fost in foe mita o serie de aranjamente tehnice sí financiare care urmau sa fie semnate de catre Banca Markazi, Banca Céntrala Algerians, Banca Marei Britanii, Banca Fedérala de Rezervü a Statelor Unite ale Americii si Banca Olandei.
La baza Declaratiei Generale au fost puse urmátoarele principii:
a) eliberarea celor 52 diplomat americani detinuti de studentii revolutionari în schimbul declarârii nulitâtii sanctiunilor economice stabilité contra Iranului ín Statele Unite ale Americii.
b) Oprirea procedurilor contra Iranului inténtate ín judecátoriile autohtone dio Statele Unite ule Americii $i alte judecSü internationale.
c) Neinterventia Statelor Unite ale Americii ín treburile interne ale Iranului.
d) Dezghetarea propríetátilor §i rídicarea restrictiilor financiare impuse Iranului de catre Statele Unite ale Americii.
e) Restituirea Iranului a proprietätilor ce apartineau Familiei Regale ale Iranului.
In lucrare sunt cercetate analízate în mod concret aceste principii puse la baza solutionärii disputei dintre Iran si SUA.
Paragraful trei este dedicat determinärii jurisdictiei Tribunalului creat in baza pretentiilor Iran-SUA. Generalizind continutul documentelor sus-mentionate (Clauza de Arbitraj din Declaraba Generala si Obligatiile Guvernului Statelor Unite ale Americii çi Republicii Islamice Iran, anexate la Declaratie) se poate face concluzia cä Tribunalul de arbitraj era împuternicit sä solutioneze:
1. Actiunile cetátenilor Statelor Unite ale Americii contra Iranului si a cetätenilor iranieni contra Statele Unite ale Americii, care au apärut in legäturä cu datoriile existente, exproprierea sau alte mäsuri ce au afectat dreptul de proprietate - apärute pinä la semnarea Declaratiilor Algeriene.
2. Actiunile Statelor Unite ale Americii si a Iranului unul contra altuia, aparate in baza acordurilor si tranzactíilor contractuale sau ímprcjurárilor, avínd la bazä aceeasi origine.
3. Solutionarea disputelor dintre Iran si Statele Unite ale Americii cu privire la interpretarea sau aplicarea prevederilor din Declaraba Generala sau a unui alt document semnat de pärfi.
4. Dispútele cu privire la procedura de implementare si realizare a obligatiilor SUA cu privire la restituirea bunurilor Sahului si a rudelor sale.
5. Dispntele dintre Banca Markazi Iran si Banca Federalá de Rezervá din New York si alte institnfii bancare americane cu privire la creditul si debitul creat.
In Declaratia Guvernului Algerian din 19 ianuarie 1981 sunt express enumerate actiunile care au fost excluse din jurisdictia Tribunalului creat. La aceasta se refera:
• pretentiile ce au apärut din actiunile Statelor Unite ale Americii, care in rezultatul contractulni incheiat intre parti sunt date în jurisdictia exclusiva a judecätoriilor iraniene;
• actiunile cetätenilor americani împotriva Iranului apärute pinä la arestarea Ambasadei americane - 4 noiembrie 1979;
• actiunile privind restituirea daunelor materiale cauzate Statelor Unite ale Americii si daunelor cauzate cetätenilor americani aflati în incinta Ambasadei sale din Teheran dupä 3 noiembrie 1979;
• actiunile privind restituirea daunelor cetätenilor americani aflati pe teritoriul Iranului în perioada revolufiei, care nu pot fi califícate ca actiuni aie Guvernului Iranian.
In lucrare se dezväluie esenta si natura jurídica a acestor pretentii çi actiuni.
Paragraful al patrulea esto consacrai abordärii procedurii organizàrii analizei structurale ale Tribunalului instituit pentru
solutionarea pretentiilor dintre Iran si Statele Unite ale Americii.
în conformitate eu prevederile Clauzei de Arbitraj (art.6) Tribunalul se stabileste la Haga (Olanda) în urmâtoarea components:
• Arbitrii pärtilor. In corespundere eu art.3 al Declaratiei Generale Tribunalul putea fi constituit din 9 sau mai multi inembri. Prin declaratie pärtilor Ii s-a permis sà decida asupra numàrului de membri. Conform regulilor stabilité 1/3 din membri trebuiau sä fie numiti de fiecare Guvern ta decurs de 19 zile dupa intrarea în vigoare a D^claratiilor. Reieçind din numärul de 9 arbitri, fiecare parte a numit cite trei judecâtori.
• Preçedintii. Potrivit art.3 al Declaratiei privind solutionarea divergentilor trei membri trebuiau sä fie aprobati ca Prescdinti eu acordul celor sase arbitri alesi deja de parti.
• Prezidentul Tribunaluli. Unul din presedintt urma sä fie aies de cei 8 membri in calitatc de Prezident al Tribunalului.
• Camerele Tribunaluli. în Declaratie se prevedea cà actiunile înamtate de pärfi pot fi solufionate de catre Tribunal în toatà components sau de cätre o camera a judecätii compusâ din trei membri ai Tribunalului, numiti de catre Prezidentul Tribunaluli. Practic, s-a întîmplat, cà Tribunalul a fost divizat în trei cainere, care în conformitate eu Clauza de Arbitraj, erau constituite dintr-ul membru din partea Iranului, un nierabru din patrea SUA si un Preçedinte.
• Tribunalul în întreaga sa components. în întreaga sa component;! Tribunalul a fost împuternicit sä solutíoneze urniâtoareie cauze:
* eu privire la organizarea çi petrecerea procesului;
* eu privire la interpretarea clauzelor din Declaratii;
* dispútele preväzute în art. 12-15 din Declaraba Generala cu privire la restituirea proprietátilor Familiei Regale inniutate în Tribunal de catre Iran în cazul nerespectárii obligatiilor asúmate sub acest aspect de catre SUA.
• Agentii Guvernelor. In conformitate cu Clauza de Arbitraj Guvernele Iranului si a Statelor Unite ale Americii au fost împuternicite sä desemneze cîte un Agent la Tribunal pentru reprezentarea Guvernului respectiv.
Accstea erau în drept sä primeascä notite sau alte comunicäri cu privire ia nationalii lor, agentiile çi orgaiiizatiile nationale în legäturä cu solutionarea litigiilor acestora de catre Tribunal.
Capitolul doi. "Natura jurídica a Tribunalului creat pentru solutionarea pretentiilor Iran-Statele Unite ale Americii" ia în discutie problema naturii juridice a Tribunalului, chestiunea privind legea aplicabilä
de câtre Tribunal, se face analiza comparativâ a Tribunalului instituit de parti eu alte foruri internationale, care au fost create de acest gen.
în paragraful întîi este dezvàluitâ natura juridicâ a Tribunalului instituit pentru solutionarea pretentiilor dintre Iran si Statele Unité aie Americii.
In problema determinârii naturii juridice a Tribunalului constituit pentru solutionarea pretentiilor dintre Iran si SUA exista doua opinii. Unii autori considéra câ Tribunalul a fost un forum de drept privât, créât în scopul solntionârii pretentiilor ce tin de dreptul privât. Potrivil: acestei opinii, Tribunalul este împuternicit sa lucreze în conformitate eu normeîe dreptului privât. Conform pozitiei a doua, Tribunalul constituit In scopul solutionârii conflictului dintre Iran si SUA este un forum international. Potrivit acestei opinii Tribunalul avea sarcina sa stabileascâ râspunderea ambelor Guverne în cadrai dreptului international public, deoarece acest conflict a aparut în rezultatul actiunilor întreprinse de ambele Guverne.
Deci, dacà considerâm câ Tribunalul este un forum ce tine de dreptul international privât, jurisdictia lui se va axa pe actiunile înaintate privind valoarea drepturil or private, care sunt reglementate de dreptul privât national. Dacâ favorizàin a doua opinie, atunci Tribunalul este competent în actiunile care au un caracter international si care sunt bazate pe dreptul international public. Aceasta va influenta asupra faptului, ca Tribunalul sa fie recunoscut drept forum international, care va examina actiunile legate de drepturile si obligatiile Statelor în cadrul dreptului international, cît si activitatea acestora în aria internationale.
In raport eu faptul cum va fi solutionatâ aceastâ problema se va determina dreptul aplicabil la solutionarea litigiilor, se va efectua evaluarea prejudiciilor pretinse de réclamant, se va stabili care sunt relatiile dintre Tribunal si dreptul national.
Trebuie de mentionat, câ Tribunalul, solufionînd preientiile dintre Iran si SUA, nu a format un precedent în aceastâ problema. în cazul "Engineering Co v.lran" Tribunalul s-a bazat pe normele dreptului international public, recunoscînd, totodatâ, câ pretentiile înaintate de réclamant eu privire la restantele pe contul baucar este o materie de drept privât. însà, în cazul "Westinghouse International v.Bank Sepah" Tribunalul, fârâ aplicarea principiilor stabilité în dreptul international public, caracteristice accstui caz, a aplicat Dreptul New York-ului, potrivit. càruia a admis actiunea vcclamantului.
îneonseeventa Tribunalului în aplicarea legislafiei la adoptarea deciziilor sale, a fâcut imposibilâ determinarea precedentului aplicat la adoptarea deciziilor sale. Autorul sustine pozitia potrivit câreia Tribunalul este un forum international, sarcina càruia cra sâ stabileascâ râspunderea ambelor Guverne în cadrul dreptului international public.
Paragraful doi este dedicat stabilirii naturii juridice a pretentiilor reciproce inaintate in Tribunal de catre Iran si SUA, luind in considerate clauzele Declaraliilor Algeriene, deciziile adóptate de catre Tribunal, principiile dreptului international aplicat.
Conform art.2(1) al Clauzei de Arbitraj, pretentiile care pot fi Inaintate Tribunalului sunt de douá feluri:
1. Incálcarea drepturilor reglementate de dreptul international privat;
2. actiunile privind responsabilitatea internationalá a statelor Iran si SUA, care cad sub incidenta dreptului international public.
Pentru fundamentaren acestor dispozitii sunt aduse spre exemplu cazuri practice solutionate de Tribunal.
Problema naturii juridice a pretentiilor inaintate in Tribunal este strlns legatá de aprecierea naturii juridice a Tribunalului, privitor la care au fost inaintate trei ipoteze:
1. Ca Tribunalul este menit sa solutioneze actiunile ce fin de dreptul privat. Aceasta decurge §i din continutul Declaraüilor Algeriene, in care se spune, ca partile au decis ca actiunile civile initiate de ambele state in judecátoriile nationale ale Statelor Unite ale Americii si Iran vor fi supuse unci examinári in cadrul unei judecáü de arbitraj.
2. Cá Tribunalul este competent sá solutioneze dispútele aparute intre statele Iran si SUA in baza acordurilor Incheiate Intre parti, deci sunt considerate convcntii (tratate) internationale si se supun reglementarilor dreptului international.
3. Cá natura jurídica a Tribunalului se rezuma la caracterul sau hibrid, ceea ce ar presupune ca Tribunalul are jurisdictie in solutionarea cazurilor ce tin atlt de dreptul international privat, cit si de dreptul international public. CS cei care au elaborat Declarable mentíonate mai sus, cit si cele douá state in litigiu au dorit ca Tribunalul sá fie competent In ambele arii, avind jurisdictie in solutionarea ambelor tipuri de actiuni.
Insa nici una din ipotezele inaintate nu este lipsita de ambiguitate, precum s¡ únele decizii ale Tribunalului sunt ambigui nu ne dau ráspuns definitiv la Intrebarea pusá.
Ill paragraful trei se efectueazá analiza comparativa a Tribunalului creat pentru solutionarea pretentiilor dintre Iran si SUA cu alte Tribunale internationale de acest gen, care au fost constitute pentru solutionarea disputelor dintre statele respective.
Pentru a efectúa aceasta analiza este necesar de a determina care Tribunal poate fi numit international, de a stabili o serie de elemente care caracterizeazá Tribunalul ca fiind international - cum este sursa de organizare (aparitie), componenta membrilor sSi si jurisdictia luí.
Profesoral Brownlie considera, cá pentru a determina caracterul international al Tribunalului este suficient sá se intruneascá doua elemente:
de organizare si de competentâ. Adeptii acestei opinii nu considera Tribunalul international créât m conformitate eu sistemele de drept intern a acestor state.
Trebuie de mentíonat, cà unul din cele mai importante principii care stâ la baza constituirii unui for international este principiul acordului bilateral între parti si creatorii lui. In dreptul international Tribunalul de arbitraj este un produs al acordului si consimtâmîntului membrilor fondatori, pe cînd în dreptul national institutia arbítrala poate fi creatâ în afara vointei exprimate de câtre parti sau organizarea lui poate fi prevâzutâ într-o forma mandatorie (imperativa).
Potrivit principiilor dretului international nici o actiune nu poate fi solutionatâ de câtre Tribunalul de arbitraj, decît la existenta acordului exprimat de parti. Aceastâ opinie a fost confirmât» de Curtea International» de Justifie în cazul Coreei de Est In formula urmâtoare: în dreptul international este stabilit câ nici un stat nu poate fi obligat fârâ acordul lui sS atribuie solutionarea dispuielor sale cu alte state atît prin medierc, cit. si prin arbitrare, sau orice alte forme de solutionare pacifica. La conferinta de pace de la Haga s-a stabilit, câ Tribunalul are caracter international, dacá el are drept obiect de solutionare dispútele apârute între state dupa huna vointâ a judecàtorilor si eu respect fatà de lege. Aceasta înseamnâ, de asemeni, câ dreptul international este dreptul substantial utilizat de Tribunalul international.
Multi juristi considera, câ Tribunalul este de natura internationalá numai dacá el aplicâ nórmele dreptului international. lar, dacá în caz de necesítate, se aplicâ si dreptul national la solutionarea cauzelor, acesta sa nu afecteze caracterul international al Tribunalului. în încheiere autorul face concluzia, cà Clauzele de Arbitraj stabilité pent.ru solutionarea pretentiilor dintre Guvernele ainbelor parti (Iran-SUA) si a nationalilor sâi, cît si tipul actiunilor transmise în competentâ Tribunalului de arbitraj crcat ne índica despre caracterul lui international.
în paragraful patru se analizeazâ actiunile înaintate în Tribunalul de Arbitraj constituit de câtre Iran si SUA si corespunderea lor normelor dreptului international.
Autorul a încercat sá clasifice categoriile de actiuni înaintate de parti în Tribunal în dependentâ de obiectul actiunii. In baza Clauzei de Arbitraj, in care s-a determinat jurisdictia Tribunalului, se poate de evidentiat urmâtoarele categorii de acriuni, care au fost solutionate de Tribunal: a) actiuni apârute din contracte; b) actiuni apârute din nerespectarea obligatiilor asúmate; c) actiuni apârute din actul de expropriere; d) actiuni apârute din alte acte de afectare a drepturilor de proprietate; e) actiuni reconventionale, apârute din aceleasi contracte, tranzactii sau îinprejurâri, care constitnie obiectul acfiunii originale (initiale); f) dispútele de
interpretare si aplicare a Declaratiilor si neexecutarea obligatiilor apárute clin acestea.
In lucrare se dezvñluie diferite aspecte ale acest.or categorii de actiuni.
Paragraful al cincilea este consacrai legilor aplícate de catre Tribunal la solutionarea pretentiilor inaintate de Iran si SUA.
Cum am mai mentionat, una din conditiile principale la determinarea Tribunalului international este dreptul international, carc trebuie sa guverncze la solutionarea actiuni lor. Aceastá cerinta este foarte importantâ.deoarecc fàrâ ea nici un Tribunal nu poate fi considérât international.
în art.5 al Clauzei de Arbitraj se indica, cá Tribunalul va decide în toate cazurile, bazîndu-se pe legi, aplicarea normelor si principiilor de drept comercial si de drept international, luînd în considerare obiceiurile comercialc , prevederile contractuale si circumstantele care s-au schimbat.
Din continutul acestei norme se pot face urmatoarele concluzii:
1. Cá Tribunalul trebuie sa se bazeze la solutionarea cazurilor eu respect fatà de drept (legi). Desi nu este prevSzut expres care legi se presupun a fi aplícate, însa, odatâ ce Tribunalul s-a constituit în baza unui acord international, semnificatia cuvîntului "legi" poate fi logic. înteleasà, cà sunt aplicabile principiile dreptului international si obiceiurile internationale recunoscute.
2. Cá arbitrînd si adoptînd decizii Tribunalul trebuie sa aplice reglementârile lógale. Cea mai accesibiîâ interpretare a acestei expresii este de asemeni cea de a aplica legi în conformitate eu principiile si nórmele dreptului international, mai aies în cazuri cînd apare situatia conflictului de legi aplicabile. în multe cazuri, cînd la solutionarea problemei aparea situatia conflictului de legi, Tribunalul determina lege aplicabilâ, apoi o aplica în conformitate cu nórmele dreptului international, dînd respect yi fatá de legile prívate. Astfel, la solutionarea cazului Haws international Inc.v.Iran Tribunalul, desi a argumentai cá este un for international, a luat pentru solutionarea cazului drept punct de pornire dreptul municipal, 1-a aplicat pe acesta în conformitate eu dreptul international.
3. Primul Presedinte al Tribunalului Junnar K.Sagergren într-o referintâ a sa a afirmat, cà deoarece Tribunalul este un Tribunal international çi este un subiect ai dreptului international, el nu poate aplica în cazul conflictului de legi reglementârile orícáreí tári, dar va aplica principiile générale privitor la conflictul de legi.
4. în procesul de luare a deciziilor Tribunalul trebuia sa ia în consideratie obiceiurile relevante a comertului si cîauzele contractului. Potrivit acestei reglementâri, dacá pàrtile au câzut de acoTd asupra unor obiceie relevante actiunii, acestea trebuiau sá fie aplícate de Tribunal. Clauzele contractului în care este prevâzut acest moment nu pot fi ignórate.
5. Tribunalul trebuie sä ia in considerate circumstantele care s-au sc.himbat anterior sau ulterior încheierii contractului. Dacá circumstantele sunt esentiale, ele trebuiau sä fie luate in considerate la determinarea legii aplicabile in fiecare caz.
In sumar competitorul decide, cä, examinind actiunile inaintate, Tribunalul era obligat sä respecte dreptul international ca drept aplicabil si nu trebuia sä se îndepârteze de legi, cu exceptia cazurilor, cînd pärtile au câzut de acord la solutiouarea cazului în baza principiului echitäüi.
Capitolul trei "Räspunderea statului pentru exproprierea cetätenilor straini de bunurile si drepturile lor" ia in discutie problemele dreptului statului de a expropria, dreptul cetäteanului strain de a-si revendica drepturile încSlcate, responsabilitatea statului pentru exproprierea bunurilor strâine, modul de restituire a daunelor cauzate, suma compensàrii, analiza si aprecierea deciziilor Tribunalului sub acest aspect si corespunderea lor dreptului international.
Paragraful întîi este consacrat chestiunii nationalizärii si confiscärii bunurilor strâine detvnute eu drept de proprietate în dreptul international.
Nationalizarea ?i confiscarea bunurilor cetätenilor straini sau nationalilor altor state poate fi examinatä sub aspectul notiunii generale de expropriere. Exproprierea poate cuprinde urmätoarele douä cazuri:
a) cind statul nationalizeazä pe scara largà bunurile ce apartin cu drept de proprietate unei persoane sau mai multor persoane, ca nationalizarea industriel petroliere, bäncilor, institutiilor de asigurare si creditare etc;
b) exproprierea individúala se aseamänä mai mult cu confiscarea sau luarca bunurilor de la persoane concrete sau persoane legale. Exproprierea poate fi îndreptatâ uneori asupra bunurilor tangibile sau asupra drepturilor sau intereselor ce reiesu din contract. De regulà, în dreptul international exproprierea se foloseste pe scarä larga.
Confiscarea în majoritatea cazurilor se foloseste ímpotriva persoanelor ca mâsurâ de pedeapsà pentru comportamentul lor gresit. contra societàtii (proprietäüle sunt dobxndite pe cale ilegalä, bunurile persoanelor care au coopérât cu dusmanul în timp de râzboi etc).
Deosebirea dintre confiscare si nationalizare consta în punctul de atenüe la care este îndreptat: în primul caz - asupra proprietätii bunului; în cazul al doiíea - asupra pozitiei bunurilor care sunt luate din motive ce na pot fi atribuite proprietarului.
Din punctul de vedere al dreptului international confiscarea ?i nationalizarea au consecinte diferite. Dcçi ele ar putea fi numite expropriere, totuji, principiile ce le guverneazä sunt absolut diferite si avantajul acestei distinctii poate fi dezváluit la evaluarea standardelor de compensare. In lucrare se aratä aceastä deosebire.
Un punct important in discutía acestei problème este c;i unii autori si în rezolutiile Asambleei Generale a ONU exproprierea este cunoscutä ca un drept legal al statului, avind izvorul în suverauitatea statului.
Scopul utilitätii publice sau non-discriminarea sunt elemente inseparabile a notiunii de expropriere, atunci cînd exproprierea individúala va fi considérala legitima la intrunirea a trei conditii: a) exproprierea trebuie sä fie de utilitate publica; b) exproprierea nu trebuie sä fie discriminatorie; c) exproprierea trebuie sä continä reglementäri privind plata compensaüei.
Dreptul international la etapa actualä recunoaste douä críterii ale legalitätii nationalizärii: interesul public çi non-discriminarea. Violarea acestor criterii duce dupä sine recunoasterea ilegalitätii luärii proprietätii sträine.
h paragraful doi se analizeazä practica Tribunaîului de arbitrai instituit pentru solutionarea pretentiilor Iran-SUA in chestiunile exproprierii bunurilor sträine ce apartineau cu drept de proprietate.
Pînâ la momentul ilucidärii acestei problème, ar fi necesar ca mai întîi sä expunem pe scurt care este originea disputelor apärute între aceste douä state. Pînâ la revoluta din Iran Statele Unité ale Americii a fost unul din cei mai mari parteneri comerciali ai Iranului, jucînd un roi deosebit în economía tärii.
Dupä revolutie, mäsurile luate de Guvernul Revolutionär Iran în scopul nationalizärii întreprinderilor economice si industríale au dus la modifican considerabile în structura economicâ a tärii. Prima mas vira cu privire la nafionalizare a fost îndreptatâ asupra bäncilor, luînd în considerare rolul pe care îl au bändle in economía tärii. Guvernul Islainic trebuia sä efectueze controlul asupra bäncilor çi valutei sträine.
Urmàtoarea m&surä a fost îndreptatâ asupra reformelor din sectorul industrial. Conform Decretului Cu privire la conservarca si dezvoltarea industriel Iraniene din 30 iunie 1979, industria tärii a fost clasificatâ în patru categorii:
A. Industria de bazä a metalului cum ar fi fabricarea avioanelor, corâbiilor si automobilelor;
B. Industria proprietarilor care au fost afiliati cu fostul regim;
C. Industriile care au datorii fatä de bänci, capitalul cärora nu acoperä datoriile;
D. Industriile si întreprinderile neincluse în categoriile mentionate mai sus.
în conformitate cu Decretul mentionat mai sus întreprinderile indícate în categoría A urmau sä fie transferate Guvernului. Industriile enumärate în categoría B trebuiau expropriate în legäturä cu ilegalitatea detincrii lor de catre proprietari. întreprinderile arâtate în categoría C urmau sä fie
transferate Guvernului, deoarece el este proprietarul bunurilor. Intreprinderile mention ate in categoría D rämineau in posesia proprietarilor.
O altä mäsurä luatä de Guvernul Iranian in scopul efectuärii reformelor economice s-a restrins asupra intreprinderilor de asigurare si creditare care urmau sä fie nationalizate.
Deci, desfä?urarea pe scarä largä a nationalizärii proprietätilor sträine in Iran dupä revolutie a sporit numärul actiunilor Inaintate in Tribunalul de arbitraj, Examinínd si clasificlnd diferite categorii de aefiuni de acest gen inaintate In Tribunal se poate face concluzia generala, cä Tribunalul a adoptat deeizii importante cu privire la apärarea dreptului de proprietate a proprietarilor sträini in companiile Iraniene.
In paragraful trei se examineazä practica Tribunalului instituit pentru solutionarca pretentiilor SUA-Iran In problemele exproprierii drepturilor contractuale.
In lucrare se examineazä únele cauze de acest gen sohitionate de Tribunal. Unul din cele mai semnificative cazuri in exproprierea drepturilor contractuale este cazul luí Amoco. Reclamantul Amoco a incheiat un contract de colaborare cu compañía petrochimicä iraniana in 1960. Dupä revolutie, in con formi täte cu Legea privind nationalizarea industriei petroliere din 8 ianuarie 1980 contractul a fest declarat nul. Amoco, fiind o companie elvetianä, subsidiará unei companiei americane, a atacat aceastä deeizie in Tribunal, considerind cä actiunile si drepturile aferente au fost expropriate ilegal de Iran, de aeeea cerea o compensare de despägubire pentru violarea drepturilor contractuale de cätre Iran.
Tribunalul n-a fost de acord, cä mäsurile de expropriere luate de cätre Guvernul Revolutionär Iranian sunt ilegale, mentionind in deeizia sa, cä statului ii sunt recunoscute drepturile de nationalizare a proprietätii sträine in scopul utilitätii publice. Respingind arguméntele de aparare a reclamantuluí cu privire la ílegalitatea exproprierii, Tribunalul s-a referit la regula, potrivit cäreia interesul public prevaleazá asupra interesului individual, acceptind necesitatea achitárii reclamantului compensatiei respective in schimbul proprietätii expropriate.
Un alt punct important m decizie se refera la natura jurídica a contractelor incheiate de stat. Unii juristi au incercat sä argumenteze, ca contractul incheiat intre un stat si un national strain nu este guvernat de sistemul dreptului a unuia din statele parí i i respective. Adeptii acestei idei considerä cä aceste contráete sunt similare tratatelor.
In cazul Amoco Tribunalul a respins arguméntele reclamantului care incerca sä dovedeascä cä contractele incheiate de state sunt obiectul principiului "pacta sunt servanda", mentionind, cä statele suverane sunt obligate de contractul incheiat cu persoanele private, tot asa cum sunt obligate de tratatele Incheiate cu alte state. Aceasta, ínsá, nu ne permite sä
utilizâm notiunea de echivalentâ. Niei într-un sistem de drept nu este permis ca drepturile private sa prevaleze asupra interesului public. Pârtile private, care au incbeiat ascmenea contracte eu un Guvern sunt in drept numai la compensari respective.
Capitolul patru "Expulzarea cetâtenilor strâini in dreptul international. Practica Tribunalului in acest domeniu" ia în discutie problemele expulzârii cetâtenilor strâini în drept international, în deciziile Tribunalului In pretentiile dintre Iran ?i SUA, responsabilitâtile statului pentru expulzarea ilegalà a strâinilor.
Paragraful întîi este consacrat chestiunii admiterii expulzârii cetâtenilor strâini conform normelor dreptului international. In corespundere eu principiile dreptului international, admiterea unui strain pe teritoriul statului îçi gâseçte expresia în suveranitatca statului, principiul care se aplicà si la expulzarea acestuia.
Unii juristi considéra, câ admiterea unui cctâtean strâin eu traiul pe teritoriul statului si expulzarea lui este de competenta dreptului national, de aceea statul poate sâ-I admità sau nu. Bincïntelcs, câ conform dreptului international dreptul de admitere si expulzare a strâinilor este la discretia statelor. însà este necesar de a preciza cîteva momente importante:
1. Statul este în drept sâ accepte obligatii internationale, care ar putea limita în acest drept. In asemenea caz statul trebuie sa respecte asemenea obligatii. Cauza asumârii unei astfel de obligatii poate fi politica nationalâ. Spre exemplu, statele membre aie Comunitâtii Europene au obligatia sâ admitâ pe teritoriul sâu nationalii statelor membre.
2. Necesitâ clarificarea întrebârii dacâ statul are dreptul neconditionat de admitere si expulzare sau statul este restrîns în dreptul sâu de anumite conditii.
Privitor la aceastâ întrebare exista trei opinii:
a) potrivit primei opinii, dacâ admiterea si expulzarea tin de exercitarea dreptului de suveranitate a statului, el nu poate fi restrîns în exercitarea accstui drept;
b) Statul este liber în exercitarea dreptului sâu de admitere si expulzare, dar acest drept trebuie sâ fie folosit eu bunâ eredmtâ, în caz contrar statul va fi tras la râspundere;
c) A treia opinie este legatâ de principiile dreptului international, potrivit càrora admiterea unui strâin în tara este un drept absolut al oricàrui stat. Restituirea de câtre stat a daunei cauzate este posibilâ numai în cazul expulzârii. Expulzarea trebuie efectuatâ eu bunâ credintà, altfel statul va fi obligat sâ restituie daunele cauzate persoanei expulzate. Urmcazâ a fi notât, câ chïar dacâ expulzarea n-a fost fàcutâ eu bunâ crcdintâ, actul de expulzare nu atrage responsabilitatea statului, dacâ n-a fost cauzat strâinului prejudiciu în rezultatul expulzârii.
3. Se pare cä o solutie explicita referitor la principiile ce trebuie urmate de state la expulzare sunt cele reflectate în Acordul separat referitor la drepturile civile si politice, care constituie o parte componentä a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, ratificat ca o rezolutie a ONU in 1966.
Prin acest acord se sugereazä urmätoarele solutii:
a) dreptul absolut al statului privind expulzarea nu trebuie sä fie violât;
b) expulzarea trebuie sä fie efect.uatä in baza prevederilor legii;
c) acordarea posibilitätii sträinului de a înainta obíectii întemeiate în scopul retragerii deciziei de expulzare;
d) statul este autoritatea competentä sä determine expulzarea unui sträin în scopul securitätii nationale.
Paragraful doi este consacrai analizei practicii Tribunalului In disputa Îran-SUA privind expulzarea nationalilor americani.
Dupä intrarea în vigoare a Declaratiilor Algeriene din 19 ianuarie 1981 mai mult de 1500 persoane din 45000 de americani, care au päräsit Iranul pinä sau dupä revolutie au Inaintat actimii în Tribunal pentru despägubirea daunelor, invocînd faptul, cä din cauza revolutiei ei au fost nevoiti sä päraseascä Iranul, desfâcînd prematur contractcle lor de muncä cu companiile sitúate pe teritoriul Iranului, cît si prin päräsirea bunurilor sale la plecarea de urgentä.
Statele Utite s-au adresat eu un mémorandum cätre Tribunal, cerind adoptarea unei decizii anterioare prin care s-ar recunoaçte cä statul Iran este responsabil pentru expulzarea in masä a nationalilor americani. însâ Tribunaîul a refuzat pronuntarea unei astfei de decizii preliminare, constatind cä o asemenea decizie nu poate fi admisä la solutionarea cazurilor concrete si este contra jurisdictiei stabilité pentru Tribunal.
In lucrare se exainineazä deciziile concrete ale Tribunalului adóptate în actiunile de expulzare inaintate contra Iranului. Necättnd cä circumstantele unui caz diferä de celälalt, vom íncerca pe scurt sä evidentem únele puñete coinune în expulzare:
a) La solutionarea cazurilor de expulzare nu este suficient de a ajunge la o concluzie generala referitor la responsabilitatea statului, dar este necesar de a examina fiecare caz concret.
b) Punctul común al tuturor deeiziilor Tribunalului a fost recunoaçterea dreptului statului de a expulza sträinii, drept bazat pe suveranitatea statului.
c) Ca un principiu considerabil In practica Tribunalului, care poate serví drept baza la crearea unei noi teorii, este clasificarea expulzärii sträinilor In forma directa si indirecta. In cazul expulzärii directe sträinul trebuie sä päräseascä tara odatä cu primirea instiintärii In scris, pe cînd în cazul celei
indirecte expulzarea nu este consecinta primirii uinui document scris, ci consecinta altor mâsuri îatreprinse de stat.
în fiecare caz este foarte important de a dovedi cä au existât artiuoi aie Guvernului, care au detenninat expulzarea, çi mai putin metoda utilizatà la expulzare.
Sarc'ma prezcntärii probelor este pusä in faj:a persoanei care pretinde cä a fost expulzatä. Constataren expulzärii directe sau indirecte nu influenteazä la recuperaiea daunelor cauzate.
în paragraful trei se examineazä problema responsabilitätii statului pentru expulzarea strâinilor în lumina deciziilor Tribunalului.
Dupä cum a fost apreciat mai sus, nu existä îndoieli eu privire la dreptul statului de a expuka sträinii. Acest drept al statului a lost pus la baza consideratiilor Tribunalului. Deciziile adóptate de Tribunal în cazurile de expulzare a nationalilor americani ne sugereazä cä In únele cazuri expulzarea va fi considérât« i légala. Elementele care stau la baza acestei consideratii sunt:
a) non-discriminarea. Temeiul pentru care statul este recunoscut în acest caz responsabil pentru lipsa bunei credinte.
b) Violarea obligatiilor contractuale. Ignorarea obligatiilor asúmate printr-un acord contractual este o dovadä directa a lipsei bunei credinte. Pentru recunoasterea statului drept responsabil pentru expulzarea rcclamantului trebuie sä fie doveditc: actul sau omiterea atribuita statului care l-a déterminât pe réclamant sä päräseascä tara; cä actul de omitere a fost ilegal; reclamantul a suferit prejudicii în rezultatul omiterüor sau actului émis de stat. Nu poate fi instituitä responsabilitatea în cazul lipsei màcar a unei din couditii.
în lucrare autoruî anaiizeazâ cazuriic de acest gen áolutionate de Tribunal avînd drept bazä cele trei conditii. Se poate Je mentionat cä majoritatea deciziilor adóptate de Tribunal au la baza sa precedentele referitoare la expulzarea strâinilor în dreptul international si pot fi sumarizate astfel:
a) plecarea strâinilor dintr-o tarä, avînd la bazä declaratiilc liderilor sài, nu este suficicntä pentru prezumpüa responsabilitáfii statului, dacá nu este dovedit în fiecare caz individual, cä mâsurile directe si ilegale întreprinse de stat rezultä din expulzare;
b) plecarea strâinilor din tarä în perioada unscïirïlor revolutionäre sau tulburárilor politice nu invoca responsabilitatea guvernului revolutionär succesor. Persoana interesatä trebuie sä dovedeascä cä a fost expulzatä ilegal, sufennd prejudicii ca rezultat al actiunilor ce pot fi atribuite guvernului revolutionär;
c) trebuie fäcutä distinctia între actiunile suporteril or revolutionari çi actiunile Guvernului.
Capitolul cinci "Actiunile cívile legate de dubla cetátcnie in dreptul internationai si deciziile Tribunalului in prefentiile Iran-SUA in acest domeniu" ia in discutió problema dublei cetátenii ín dreptul internationai, in temeiul dusputei apárute intre Irán si SU A $i in deciziile luate de Tribunal.
In paragraful íntíi se abordeazá problema privind soluüa aplicabilá la examinarea unei acüuni inaintate de catre o persoana cu dublá cetátenie ímpotriva unui stat al cáruie cetátean ea este. Princípala sursa in acest aspect este Conventia de la Haga (art.4) din 12 aprilie 1930, ín care se inentioneazá cá un stat mi poate oferi protectia diplomática unui national al sáu contra statului al cárui cetátean mai este acesta. Principiul ímbrácat ín norma art.4 este o corelatie cu principiul egalitatii suveranitatii statelor. lar ín art.5 al acestei Conventii se indica, cá in relatii cu a treia tara, persoana care are mai mult de o cetátenie unneazá a fi tratatá ca avínd doar una.
Deci, Conventia din 12 aprilie 1930 ne furnizeazá doua solufii diferite de solutionare a problemei dublei cetátenii ín raport de drept internationai public si drept internationai privat. Sub acest aspect au fost respinse oricc opinii cu privire la aplicarea doctrinei in privinta cetáteniei efective.
Analizind deciziile Tribunalului ín disputa Iran-SUA, deciziile altor arbitraje internationale ne aratá cá exista o singurá solutie a problemei dublei cetátenii - non-responsabilitatea ín actiunile apárute din dubla cetátenie ímpotriva statului, a cárui cetátenie de asemenea posedá reclamantul, care rezultá din principiul egalitatii suveranitatii statelor, cít si din principiul egalitatii in drepturi a statelor independente ín determinarea sistemei de acordare a cetáteniei. Deci, orice actiune inaintatá ín Tribunahil internationai urmeazá a fi determinatá ín raport de faptul dacá reclamantul are legáturí efective cu statul reclamat.
ín Paragraful doi se examineazá temeiul dísputei apárute íntre Irán si SUA in problema dublei cetátenii. In Clauza de Arbitraj s-a stabilit cá jurisdictia Tribunalului de arbitraj internationai in disputa Iran-SUA sunt atribuite actiunilor inaintate de nationalii Statelor Unite ale Americii iniportiva Iranului si actiunilor nationalilor Iranului contra Statelor Unite ale Americii. Prin notiunea de national ín Declarare se subintelege persoana naturalá, care este cetátean al Iranului sau a Statelor Unite ale Americii.
Dupa adoptarca Declaratiilor Algeriene in Tribunalul de arbitraj au fost inaintate o serie de actiuni de catre cetátenii care detineau cetátenia Statelor Unite ale Americii sau erau rezidenti a Statelor Unite ale Americii, avínd concomitent cetátenia Iranului. Pártile litigante au cerut ca Tribunalul sá decida dacá este competent, in solutionarea cazurilor cind reclamanfii detin cetátenia ambelor state - Irán si SUA. Aceastá problemá era de competenta Tribunalului ín conformitate cu prevederile Clauzei de Arbitraj,
potrivit cäreia orice problema privind interpretaren sau aplicarea acestuí í'íforíi urina sñ fie decís de Tribunal la cererea uueia din parti.
República Islamicä Iran considera cá Tribunalul nu este competent ín aceastä problema, invocínd principiul non-responsabilitátii, potrivit cäruia persoana cu cetätcnie dubia nu poate inainta actiunea contra statului cetâtean al cärui este. Statele Unite ale Americii, apelind la cutuma dreptului international si regula "nationalitätii dominante" insistau ca Tribunalul sä apeleze la aceste categorii pentru a determina legea aplicabilá. Ca räspuns la argumentai Statelor Unite ale Americii Guvernul Iranian a sustinut cä atitudinea dreptului international cutuinar, cît si în Declaratiile Algeriene este negativa referitor la cetätenia dublä. Cauza este non-responsabilitatea, potrivit cäreia statul nu poate fi interogat si tras la râspundcre pentru actiunile intreprinse façâ de nationalul sâu.
La 25 februarie 1983 Iranul a cerut convocarea Tribunalului in toatä eomponenta sa pentru interpretarea Clauzei de arbitraj in scopul determinärii daeä acüunile înaintate de cätre nationalii Statelor Unite aie Americii eu dubia cctàtenie împotriva Iranului sunt admisibilc. în decizia sa Tribunalul a stabilit cä cl dispune de jurisdictie în solutionarea actiunii ïnaintate de cätre nationalul SUA contra Iranului, cînd cetätenia dominant» §i efectiva este cea a SUA.
ParagrafuI trei este dedicat aprecierii deciziilor adóptate de Tribunal în cazurile dublei cetâtenii.
Dupä cum s-a mentionat, Tribunalul a decis câ actiunile persoanelor eu dubia cetätenic sunt admisibile. La baza decizici au fost puse trci criterii:
a) Jurisdicüa asupra persoanelor. Potrivit acestui criteriu numai actiunile nationalilor Statelor Unite aie Americii împotriva Iranului si actiunile nationalilor Iranului contra Statelor Unite aie Americii sunt admisibile.
b) Jurisdictia în materie. Potrivit acestui criteriu jurisdictia Tribunalului este limitatä doar asupra üctiunilor ce apar din obligatii, contracte la conexiune cu garanfiile bancare si creditare, expropriere si alte mäsuri de afectare a proprietätii.
c) Terinenul limitât. Potrivit acestei limitäri sunt admise actiunile initiale si cele reconventionale al cäror obiect de litigiu a apârut la data intrârii în vigoare a Declarafülor Algeriene.
Credem cä art.2 al Clauzei de Arbitraj, care admite actiunile persoanelor eu dubia cetätenie are un caractcr ambiguu, el urmeazä a fi interprétât în conformitate eu regulile ce guverneazä interpretarea tratatelor în dreptul international cutumar, pe cînd la interpretarea acestei norme a fost pusä Convencía de la Viena cu privire la Tratatele de drept din 23 mai 1969. Tribunalul ar fi putut apela la alte mijloace de interpretare, deoarece
dreptul international cutumar face posibila completarea golurilor, care ar putea exista in Con veil jia de la Viena.
In incheiere sunt formulate concluziile de baza ale lucrarii si sunt facute propuneri Jn vederea perfectionarii modului de solutionare a conflictelor de catre Tribunalele de arbitraj international.
La tema tezei de doctorat au fost publicate urmatoarele lucrari:
1. Iran-United States Tribunal and International Law (Tribunalul crcat pentru solutionarea pretentiilor dintre Iran-SUA si dreptul international). Ofcct - SAHAND, Iran, 1996, 84 p.
2. Family Law in International Law (Dreptul familiei in dreptul international) // Iran Par Assatiatis law periodical., Volume 6, Number 21 Jul, 1997, 15 p.
SUMMARY
"Importance of decisions of International Court of Arbitration on Iran-American conflict in the International Law"
Among the legal literature published in Iran, works can be found related to the various problems of Iran-American conflict settlement that has appeared in connection with revolutionary Iran students' seizure of the American Embassy in Teheran on November 4, 1979. There does not exit, however, any deep and comprehensive study of this problem. The thesis paper of Djavahari Muhammadi Mohsen is the first complex study of the whole number of questions, related to examination procedure and settlement of this conflict by the International Court of Arbitration created in accordance with the parties' agreement.
The author of the thesis attempts to determine the social basis that caused the Iran-American conflict; to define the order of the International Court of Arbitration formation, its structure, field of responsibility and procedure of examinations; to provide the notion of the International Court of Arbitration and point out its characteristic features; to determine the legal norms that should be applied to by the International Court of Arbitration; to demonstrate the conditions, under which a state becomes responsible in case of expropriation of property and rights of foreigners, as well as their expulsion from the state, from the point of view of the International Law and practice of this matters settlement by the International Court of Arbitration in the Iran-American conflict; to consider the problem of double citizenship in the Internationa! Law and Decisions of the International Court of Arbitration in Iran-American conflict.
In this regard the author of the thesis has formulated a number of theoretic conclusions and practical recommendations on development of principles and order of argument settlement in the International Court of Arbitration, based on the decisions of the International Court of Arbitration on the conflict between Iran and the United States of America.
РЕЗЮМЕ
«Значение решений Международного арбитражного суда ирано-американского конфликта в международном праве»
Среди правовой литературы, изданной в Иране можно встретить работы, в которых затрагиваются отдельные аспекты проблемы урегулирования ирано-американского конфликта, возникшего в связи с захватом революционными иранскими студентами американского посольства в Тегеране 4 ноября 1979 года. Однако, глубокого и полного же исследования этой проблемы не имеется. Диссертационная работа Джавахари Мухаммади Мохсен - это первое комплексное исследование всей проблематики вопросов, связанных с рассмотрением и разрешением данного конфликта Международным арбитражным судом, созданного в соответствии с соглашением сторон.
Автором диссертации сделана попытка выяснить социальную основу послужившей возникновению ирано-американского конфликта; выявить порядок образования Международного арбшражного суда, его структуру, компетенцию и процедуру рассмотрения дел, дать понятие Международного арбитражного суда и установить характеризующие его признаки; определить правовые нормы подлежащие применению Международным арбитражным судом; показать условия наступления ответственности государства при экспроприяции собственности и прав иностранных ниц, а также их высылки из государства с точки зрения международного права и практики разрешения этих вопросов Международным арбитражным судом по спору между Ираном и Соединенными Штатами Америки; рассмотреть спорный вопрос о двойном гражданстве в международном праве и решениях Международного суда в ярано-американском конфликте.
При этом диссертантом сформулирован рад теоретических выводов и фактических рекомендаций по совершенствованию принципов и порядка рассмотрения споров в Международном арбитражном суде, исходя из конкретных решений Международного арбшражного суда по спору между Ираном и Соединенными Штатами Америки.
REZUMAT
"Importanta deciziilor Tribunalului international in conflictul irano-american pentru dreptul international"
Printre publicatiile juridice in Iran se pot gâsi lucrâri in care se abordeazâ unele aspecte separate privind solutionarea conflictului irano-american apârut în urma ocupârii de câtre studentii revolutionari iranieni a Ambasadei Statelor Unite ale Americii din Teheran la 4 noiembrie 1979. însâ nu s-au efectuat studii aprofundate în aceastâ problema. Prezenta lucrare de doctorat a dl Djavahari Muhammadi Mohscn constituie prima cercetare complexa a problematicii de examinare si solutionare a acestui conflict de câtre Tribunalul de arbitraj international, constituit printr-un acord al pàrtilor.
Autorul lucrârii a fàcut o încercare de a clarifica originea disputei apárate în conflictul irano-american; de a scoate în evidentà ordinea de constituiré a Tribunalului de arbitraj international çi de a stabili indicele lui caracteristice; de a determina nórmele de drept care urmeazà sà fie aplícate de câtre Tribunalul de arbitraj international; de a arâta conditiile în urma cárora apare responsabilitatea statului pentru exproprierea proprietâtii si a drepturilor persoanelor strâine, precum si pentru expulzarea lor din tara în conformitate eu dreptul international si practica solutionârii acestor chestiuni de câtre Tribunalul de arbitraj international în conflictul dintre Iran si Statele Unite ale Americii; de a examina chestiunea discutabilâ privind cetâtenia dublà în dreptul international si în deciziile Tribunalului de arbitraj în conflictul irano-american.
în acest context, autorul a formulât un sir de concluzii teoretice si recomandâri practice privind perfec(ionarea principiilor si procédurier de solutionare a litigiilor de câtre Tribunalele de arbitraj international, luîndu-se în consideratie deciziile concrete pronuntate de câtre Tribunalul de arbitraj international în conflictul dintre Iran si Statele Unite ale Americii.
